Linia ferată Oravița-Anina, artă inginerească, unică în sud-estul Europei

0

Linia ferată Oravița-Anina este unică în sud-estul Europei. Străinii vin din toată Europa să călătorească pe traseul Oravița-Anina, dar în România, linia ferată a fost dată uitării. Nimeni nu-i face vreo reclamă, deși, cu puțin interes, întreaga zonă ar putea fi redată turismului. Poate fi vizitat cel mai vechi teatru din sud-estul Europei, care se află la Oravița, dar și primul lac artificial din România, lacul Buhui din Anina sau Peștera cu Oase, unde au fost descoperite rămășițele lui Ion de Anina, cel mai bătrân locuitor al Europei. Conform unei statistici, 99% dintre cei care circulă cu trenul pe această rută sunt turiști. În 2014 au venit 15.929 turiști, în 2016 au călătorit 19.285 persoane și în 2018, 24.591.

Arhitectul s-a aruncat de pe viaduct

Construcția liniei ferate Oravița-Anina a fost, în urmă cu aproape două secole, o adevărată provocare pentru ingineri și arhitecți. Au existat mai multe proiecte, dar abia în 1855, când inițiativa a fost preluată de către STEG, s-a conturat un traseu adevărat. Inițial, în 1847, inginerul Anton Rappos a prevăzut o linie normală în tracțiune cu aburi până la Lișava. Până aici, cărbunele de la Anina ar fi fost adus tras de cai printr-o galerie subterană, lungă, numită „Regele Ștefan”. Proiectul Rappos a fost modificat radical după 1852, odată cu creșterea performanței tracțiunii cu aburi și s-a renunțat la ideea galeriilor subterane. Între anii 1860 și 1863, s-a finalizat construcția noului traseu de cale ferată normală cu tracțiune cu aburi pe segmentul Oravița – Anina, punctul de maximă altitudine al liniei fiind atins în tunelul Gârliște, care a fost cel mai lung tunel de pe traseu. Autorii acestei realizări remarcabile au fost inginerii Anton Rappos și Karl Dülnig și arhitecții Karl Maniel și Johann Ludwig Dollhoff-Dier. Însă, atunci a avut loc un  prim eșec: cele două galerii ale tunelului de la Gârliște nu s-au întâlnit din cauza unei devieri verticale de aproape trei metri. Pentru că nu a suportat eșecul, arhitectul Johann Ludwig Dollhoff-Dier s-a aruncat într-o prăpastie de pe unul din viaductele liniei.

Sculptori din  Italia pentru viaducte

La construirea liniei ferate Oravița-Anina au muncit populația colonizată din Oltenia, alături de bufenii și tirolezii colonizați la Oravița după 1717. Au fost aduși specialiști pietrari din Italia de Nord, cunoscuți sub numele de friulani, meșteri vestiți în arta sculpturii în piatră. Ei au lăsat în urmă, pe lângă calea ferată Oravița – Anina și o serie de sculpturi în piatră și marmură.

Inaugurare cu miniștri din Imperiul austro-ungar

Linia ferată Oravița – Anina are o lungime de 34 kilometri, iar construcția a costat 5 milioane de guldeni. Au fost construite 10 viaducte cu o lungime de 843 metri, 14 tuneluri cu o lungime totală de 2084 metri și străpungeri de dealuri pe o lungime de 21.171 metri.

Inaugurarea a avut loc în data de 20 august 1854, cu o locomotivă C-2-t din tipul Engerth. Alături de mecanicul Wenzel Hantscke, în locomotivă s-au aflat inspectorul Dullnig, inginerul Bach și arhitectul inginer Maniel. După locomotivă și tender, a fost tractată o platformă descoperită unde au fost amenajate locurile pe care să stea miniștri ai Imperiului austro-ungar: ministrul Thinnfeld, secretarii Layer și Hocheder, von Gränzenstein și von Berg, directorul Direcției Montanistice Bănățene, Friedrich Reitz. Pe platformă au mai fost groful von Bissingen de Iam, contele Hermann Gerubel, baronul Anton Baici de Vărădia, groful Julius Despinici de Comorâște, groful Vladimir Stojanovits de Lațunaș, baronul Wodianer, viitorul ministru, originar din Oravița, Jozsef de Szlavy, arhitectul Johann Bibel, inginerii metalurgi Karl Maderspach și G. Werne, farmacistul Karl Knoblauch, medicul Fr. Bach, fratele inginerului constructor de căi ferate. Datorita asemănării traseului cu calea ferată „Semering” din Austria, construită între anii 1845-1854, traseul a fost supranumit „Semeringul bănățean”. Această cale ferată are o înclinare de 20‰, față de 14‰, cum au fost atunci construite. De asemenea, raza curbelor este de 114 metri față de celelalte căi ferate care au o rază de 150 metri, ceea ce a necesitat locomotive și vagoane speciale.

Ion de Anina, cel mai bătrân locuitor al Europei

Linia ferată Oravița-Anina nu a fost niciodată electrificată și funcționează și în momentul de față cu locomotive diesel. Calea ferata Oravița-Anina este unicat în România, dar și în sud-estul Europei. Până nu demult, pe acest traseu au circulat vagoane cum numai în filme au mai putut fi văzute: vagoane de clasa a doua, necompartimentate, cu bănci din lemn, construite în anul 1930. Încălzirea în interiorul trenului se face cu aburi produși de un cuptor aflat în mijlocul vagonului.

Turiștii europeni vin special să parcurgă acest traseu de o frumusețe deosebită. „Este un traseu deosebit, dar este păcat că nu este cunoscut. Eu vin a doua oară. Strămoșii mei au lucrat la această linie”, spune Johann Wagner, turist austriac.

Însă, turiștii români habar nu au despre ceea ce ar putea vizita în această zonă, neglijată de autorități. Teatrul „Mihai Eminescu” din Oravița este cel mai vechi teatru din sud-estul Europei. Clădirea a fost construită în anul 1816, în stil baroc vienez. Pe scena lui a jucat și poetul Mihai Eminescu. La Anina s-a construit primul lac artificial din România, lacul Buhui. O descoperire a unor speologi români a făcut ca la Anina să vină turiștii europeni: în Peștera cu oase a fost descoperită o mandibulă, veche de peste 40.000 de ani, considerată a fi cea mai veche rămășiță a omului modern din Europa, denumit Ion de Anina.

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here

one + 19 =