Rectorul Universității Politehnice din Timișoara în perioada 1996-2004, prof. univ. dr. Ioan Cartiș, îl acuză pe primarul Nicolae Robu că s-a lăudat cu realizări la care nu a contribuit.
Totul a pornit de la o postare pe Facebook a lui Nicolae Robu: „Ca Rector, am modernizat radical Universitatea Politehnica Timișoara la toate capitolele, vizibile pentru oricine fiind obiectivele infrastructurale: Biblioteca, Institutul de Cercetări în Energii Regenerabile, 314 laboratoare, Sala Mare a Senatului, Sala Mică a Senatului, Cantina, Căminele, Baza Sportivă 1, Baza Sportivă 2, Complexul de Bazine de Înot, Parcul Politehnicii (cu o mulțime de copaci plantați de mine, o mulțime de flori, bănci și… fântâni!), Casa Politehnicii 1, Casa Politehnicii 2”. Prof. univ. dr. Ioan Cartiș spune însă că dintre realizările enumerate de Robu, doar două sunt în totalitate de actualul primar: sala mică a Senatului și parcul. Celelalte au fost inițiate înainte de 2004, pe când rector era Ioan Carțiș: „La celelalte, gândite și inițiate de mine, ați avut contribuții doar la finalizare (sala mare a senatului, biblioteca, bazinele de înot). Cu referire la Casele Politehnicii, cred că le-ați zugrăvit doar. Mă rezum la atât, colegii din universitate cunosc realitatea. Fiecare persoană poziționata în funcții de conducere este datoare să facă aprecieri obiective, să respecte adevărul și nu în ultimul rând să fie modest”.
Primarul Robu l-a acuzat pe Carțiș că în timpul alegerilor din 2004 i-a fost împotrivă. Iar pentru a-și proba realizările, Nicolae Robu face apel la portari. „Eu nu am stat în Universitate 2-3 ore cum stau unii rectori, eu știu portăresele cel mai bine, am făcut și nopți albe acolo. Mi s-a întâmplat, de multe ori, să vin dimineața și să nu ies până după miezul nopții, când plecam acasă. Veneau bietele portărese la mine și spuneau «Domnu rector, dumneavoastră nu ați mâncat nimic, nu ați ieșit de aici». Le răspundeam «Da, am mâncat dimineață, la micul dejun» și mă invitau în cabina lor, la poartă, și ciuguleam și eu din respect pentru ele. Ciuguleam o slăninuță, o felie de salam, ce aveau ele merinde acolo”.