Comuna Eftimie Murgu pare a fi uitată de lume. Însă, la doar câțiva kilometri de Bozovici, fosta localitate Rudăria, vestită prin morile de apă, ar trebui să fie cunoscută în întreaga Europă. În Rudăria s-a născut şi a copilărit Eftimie Murgu. La un secol de la moartea marelui revoluționar, numele localității a fost schimbat în Eftimie Murgu. Rămasă în anonimat, Rudăria de odinioară, cu morile ei, cu legende și întâmplări care adesea trec pragul legendelor rămâne un mic colț de rai din Banat.
Rudăria de pe râul de fier
Istoricii spun că Rudăria a fost atestată documentar în 1470, deși în zonă au fost găsite rămășițe de ceramică aparținând „curentului” Coțofeni. Localitatea este așezată pe pârâul Rudărica, un afluent al Nerei. Numele vine de la apa care o traversează şi care în traducere slavă însemnă „râul de fier”, denumire primită probabil de la zăcămintele care se găsesc în munţii din împrejurimi. Albia Rudăricii este presărată cu un șirag de mori de apă, începând cu Moara de la Tunel și sfârșind cu Moara din Țarină. Morile de apă au fost folosite încă de pe vremea dacilor. Pe Valea Rudăriei, în anul 1772 au existat 8 mori, iar din 1874 până în 1910 au existat 51 de mori. Inundațiile din acea primăvară au luat 28 dintre ele. Localnicii le-au refăcut pe unele, iar pe altele le-au abandonat. Ei au exploatat avantajele terenului, au corectat cursul apei şi au construit tot felul de canale pe care au direcţionat apa către roţile morilor. Astfel, morile au funcționat și vara, când cursul Rudăricii a fost scăzut. Toate morile au fost protejate de câte o stâncă masivă şi sunt funcţionale. La una, pentru a se redirecţiona apa, s-a săpat cu dalta şi ciocanul un tunel prin munte, înalt de doi metri, lat de un metru şi jumătate şi lung de aproape 30 de metri. La început, roțile morilor au fost construite din lemn, apoi, în anii 80, au fost fabricate din metal. Practic, acestea sunt acționate de forța apei. Lagărul care susține mișcarea de rotație este din cremene albă și se pare că este cea mai sigură soluție, pentru că aici nu pot rezista rulmenții. În morile de la Rudăria s-a obținut o făină cu un gust deosebit. Localnicii spun că ei știu secretul și că acesta ar consta în faptul că bobul este măcinat de pietre cu o viteză mică, față de viteza morilor acționate electric. În 24 de ore, o moară a măcinat o cantitate de 130 de kilograme de făină.
Morile conservate cu fonduri europene
La început, o moară a fost deținută de mai multe familii. Fiecare a avut dreptul să folosească moara un timp stabilit pe baza unor înțelegeri verbale. Acest timp de măcinat a fost considerat valoros, fiind adesea lăsat moștenire. Morile poartă numele constructorului, numele locului unde sunt amplasate sau numele unei „familii șef”. Astfel morile se numesc Moara cu Tunel, Roșoanea, Viloanea, Trăiloanea, Îndărătnica dintre Ruari și Îndărătnica de la perete, Firizoanea, Popascu, Humbroanea, Maxinoanea, Moara din Țarină, Podu Ilochii etc. La moara Îndărătnica, roata merge în sens invers acelor de ceasornic. Dar, moara nu a fost folosită doar pentru măcinatul făinii. Aici au venit oamenii din Rudăria și au discutat toate problemele comunității, s-au pus la cale căsătorii. În această localitate s-a născut în data de 28 decembrie 1805, marele luptător pașoptist bănățean, Eftimie Murgu. Prin Decretul 249 din 11 mai 1970, emis de Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România, ca omagiu adus de Partidul Comunist Român lui Eftimie Murgu, la comemorarea de un secol de la trecerea în neființă a marelui revoluționar, numele localității a fost schimbat din Rudăria în Eftimie Murgu.
A venit Revoluția din 1989 și morile de la Rudăria au fost lăsate în paragină. Acum mai sunt doar 22, dintre care 13 în comună și 9, în apropiere. Ele au fost introduse în patrimoniul naţional şi se află sub atenta supraveghere a Muzeului „Astra” din Sibiu. Specialiștii de la Sibiu au reușit printr-o finanțare europeană să recondiționeze morile, care formează cel mai mare complex mulinologic din sud-estul Europei.
Legendele de la Rudăria
De-a lungul timpurilor au circulat diverse legende legate de aceste locuri minunate. Una dintre ele spune că dacă îţi potriveşti ceasul după porunca naturii şi vei petrece o noapte într-una din cele două mori Îndărătnica, în timp ce moara merge în gol, dimineaţa te trezeşti întinerit, deoarece piatra morii macină timpul înapoi. Într-o altă legendă, cea a Svinecei se spune că demult, la moara Roşoanea, în noaptea de Sânzâiene măcina o fată foarte frumoasă. Dar, în noaptea aceea printre oameni coboară duhurile bune, dar şi cele rele. Un moş, transformat în vârcolac, din cauza unei monede blestemate, a văzut-o şi nerezistând ispitei a necinstit-o şi apoi a ucis-o. În acel timp, pe vale cobora zâna cea bună şi văzând atâta cruzime l-a transformat pe moş în lup şi blestemându-l i-a zis: „Să nu poţi deveni om până nu sapi cu ghearele şi cu dinţii pe sub stânca pe care stai, un tunel la capătul căruia să construieşti o moară la care tu să nu ai rând niciodată”. Pe partea aceea a râului a rămas locul pietros. Părinţii, în căutarea fetei, au pierit şi ei îngheţaţi pe stâncile Rudăriei, iar primăvara, în locul în care au urcat cei doi au apărut stâncile Adam şi Eva. De jos, din drum, se văd două siluete stinghere lipite pe zare.