Lipova este orașul arădean plin de istorie. Printre primele atestări documentare se află un document din 1221, care aminteşte existenţa unei monetării la Lipova. Cetatea Șoimoș, situată pe celălalt mal al Mureșului, veghează de sute de ani zona. Turcii au lăsat moștenire localității un bazar și canalizarea, ambele încă funcționale după mai bine de patru secole. În fiecare an, la Lipova vin turiști din toată Europa. Unii dintre ei își amintesc de Băile Lipova, de apa minerală cu același nume. Din păcate, stațiunea a rămas doar o amintire.
Bazarul din Lipova, unic în România
Lipova a fost menționată într-un document din 1221, care aminteşte existenţa unei monetării și apoi, în anul 1245, într-un act al Cancelariei Regale a Ungariei,. Așezată pe râul Mureș și având o importanță strategică, localitatea a fost disputată între habsburgi și otomani. În 1550, turcii au atacat Cetatea Lipova, pe care au cucerit-o după lupte puternice, au pierdut-o şi apoi au recucerit-o din nou, transformând-o în Sangeac turcesc în cadrul Paşalâcului Timişoara. Legenda spune că imediat după cucerirea cetății de către turci, aceștia l-ar fi omorât pe episcopul de Lipova. În 1595 Lipova a ajuns sub ocupația armatelor transilvănene și în 1599 a fost, pentru scurt timp, ocupată de către Mihai Viteazul. Între 1616-1669, Lipova a devenit din nou Sangeac turcesc pentru 53 de ani. În perioada 1637-1672, a fost construit Bazarul turcesc. El a fost construit ca o necesitate pentru comercianții din Cetatea Lipovei și cei care au venit din centrul Europei, Țările românești și din întreg Imperiul otoman. Din construcţia iniţială s-au menţinut multe elemente, printre care faţada decorativă cu fronton triunghiular, arcadele şi pilaştrii în dosul cărora există un larg pasaj pentru cumpărători. În centrul clădirii se găsește un frontispiciu triunghiular, decorat cu 5 discuri ceramice care par a fi de proveniență mai târzie. Bazarul „Sub dughene” se găsește pe Lista monumentelor istorice a Ministerului Culturii și figurează în catalogul monumentelor semilunii în lume, fiind unic pe teritoriul românesc. Clădirea este utilizată și astăzi ca spațiu comercial, însă mult mai modeștii negustori motivează că sunt afectați de criză. Turcii au captat un izvor cu apă potabilă și au canalizat orașul. La Lipova a poposit cunoscutul istoric, geograf și scriitor turc, Evliya Çelebi, care a descris-o ca fiind una dintre cele mai mari și mai dezvoltate cetăți din zonă.
Muzeul Sever Bocu, locul unde s-a scris istoria bănățenilor
Muzeul orășănesc din Lipova a fost înfiinţat în anul 1953 în casa Sever Bocu și pe lângă obiecte din viața politicianului și gazetarului bănățean, cuprinde și o importantă colecție de artă. De atunci, pragul acestuia a fost trecut de mulți turiști care au venit să vadă lucuri inedite din viața acestuia. Sever Bocu a fost ziaristul care a militat pentru libertatea românilor transilvăneni. Dezamăgit, el s-a reîntors la Lipova unde s-a dedicat exclusiv problemelor bănățenilor. A avut nouă mandate de deputat în circumscripția Buziaș. Politicianul Sever Bocu a preluat conducerea Partidului Naţional Român din judeţul Timiş-Torontal, iar după fuziunea din 1926 cu Partidul Naţional Ţărănesc a devenit preşedinte al noii organizaţii și timp de peste două decenii a rămas liderul naţional-ţărăniştilor bănăţeni. În 1928, în Guvernul Maniu a fost Ministru al Banatului, fără portofoliu. În a doua guvernare ţărănistă a ajuns primar de Lipova, mandat în care a pavat străzile, a introdus curentul electric şi a reconstruit un cartier afectat de inundaţii. După instaurarea regimului comunist, la alegerile din 1946 Sever Bocu a reuşit să ajungă deputat în circumscripţia Lipova și a fost singurul ţărănist din Timiş-Torontal care a ajuns în Parlament. Dar, în 1950, a fost arestat de Securitate și încarcerat în închisoarea de la Sighet, unde a murit în 1951, în condiţii care nu au fost nici până azi elucidate.
Cetatea Șoimoș, o atracție pentru turiști
La ieșirea din orașul Lipova, pe marginea DN 7 Arad-Deva se află cetatea Șoimoș. Numele acesteia provine din cuvântul maghiar Solymos şi derivă de la activitatea care a făcut-o celebră în Evul Mediu: creşterea şoimilor de vânătoare. Cetatea a fost construită către sfârşitul secolului al XIII-lea de către o familie nobiliară. Rolul ei s-a manifestat deja în conjunctura în care s-a derulat mişcarea centrifugă a Transilvaniei şi a vestului Ungariei, sub autoritatea voievodului Ladislau Kan. În timp, a devenit Cetate regală, apoi a fost modernizată de către arhitecţi italieni, a fost asediată de răsculaţii lui Gheorghe Doja, apoi a fost ocupată de turci şi cucerită de trupele austriece, care au părăsit-o şi au ordonat demolarea ei. Acum, Cetatea are două incinte concentrice la care se adaugă fortificaţiile exterioare, destul de bine conservate.